INTERVIU Dan Bursuc, cântăreţ şi impresar: „Numai oamenii răutăcioşi pot denigra manelele“

Într-un interviu pentru „Weekend Adevărul“, Bursuc explică dacă s-a simţit sau nu discriminat vreodată ca artist şi povesteşte cum a fost să-şi ducă cântăreţii pe scena Teatrului Naţional şi cine sunt oamenii care l-au încurajat şi după care s-a ghidat în carieră.

Daniel Paraschiv, cunoscut sub numele de Dan Bursuc, este un compozitor, producător muzical, şef de orchestră şi clarinetist român de etnie romă. Este unul dintre cei mai cunoscuţi promotori ai manelelor din România, fiind numit uneori „Becali al manelelor“.

Deţine casa de discuri Grand Production Bursuc şi a avut un rol important în afirmarea unor cântăreţi ca Florin Salam, Sorin Copilul de Aur şi Laura Vass. Într-un interviu pentru „Weekend Adevărul“, Bursuc explică dacă s-a simţit sau nu discriminat vreodată ca artist şi povesteşte cum a fost să-şi ducă cântăreţii pe scena Teatrului Naţional şi cine sunt oamenii care l-au încurajat şi după care s-a ghidat în carieră.

Weekend Adevărul: Ce părere aveţi despre „Fericire“, cea mai recentă melodie a Loredanei? O putem considera sau nu manea?

Dan Bursuc: Da, e manea în toată regula. După părerea mea, fiecare artist poate să cânte orice gen muzical, atât timp cât există o melodie frumoasă, cu un text plăcut şi o linie muzicală frumoasă  – nu contează ce culoare are melodia, roz, albastră sau maro.

Evident. Iar Loredana a fost întotdeauna foarte deschisă la colaborări de genul acesta, mai ales că e trendul ăsta acum – în care toată lumea e zăpăcită de muzicanţi – dar ea chiar şi-a dorit lucrul acesta şi am văzut că i-a făcut mare plăcere asociindu-se cu mai marii interpreţi, cu nume sonore, care sunt, la această oră, foarte apreciaţi.

Cred că a făcut un lucru foarte bun. A interpretat foarte frumos, i-a plăcut colaborarea, de ce nu? Care e problema?! Controversele care se nasc pe teme de genul acesta sunt fix problema fiecărui om care ascultă sau apreciază orice gen îi place.

Formaţia „Kana Jambe“ a cântat la Gopo, pe scena Teatrului Naţional. Aţi fost mândru că aţi ajuns în acel mediu? Pentru că noi am avut foarte multe colaborări cu domnul Giurgiu (n.r. – Tudor Giurgiu, regizor şi producător de film) şi cu toată echipa dânsului, eu am participat la foarte multe festivaluri de-ale dânsului.

Aşa că li s-a părut OK ca eu să fiu invitat, şi-a dorit ca eu să nu lipsesc atunci de la Premiile Gopo, ba chiar să interpretăm un moment. Noi colaborăm foarte mult cu dânşii. Eu, Dan Bursuc, persoana mea, atâta timp cât ştiu că-mi fac meseria frumos şi că nu las loc de interpretări făcându-mi meseria pe deplin, sunt împăcat. Sunt oameni şi oameni… şi răutăcioşi, şi invidioşi. Probabil mulţi şi-ar fi dorit să aibă această poziţie sau să fie la fel de apreciaţi. Şi probabil asta stârneşte, ca în orice domeniu de activitate, invidie.

După ce oameni v-aţi ghidat în carieră? Pentru mine, mari valori au fost Gheorghe Zamfir, Toni Iordache, Ion Dolănescu, Maria Ciobanu şi Dumitru Fărcaş. Dorinţa mea de mic asta a fost să ajung la fel de celebru ca ei. Mi-am dorit să las ceva în urma mea, aşa cum au lăsat şi aceşti oameni celebri ceva în muzica asta românească. Asta a fost şi dorinţa mea, dar fiecare cu genul şi cu stilul lui.