Zborurile secrete cu tone de aur românesc la bord.

Într-o seară din septembrie 1980, actualul Aeroport Henri Coandă era păzit mai ceva decât Casa Albă. Înțesat de securiști și milițieni, angajații Aeroportului așteptau un convoi secret de mașini care urmau să încarce un avion care aștepta cu motoarele pornite. Destinația? Puțini oameni o cunoșteau. Avionul aștepta câteva zeci de tone de aur aduse cu dubele blindate, aur pe care urmau să-l transporte în Elveția, la solicitarea expresă a lui Nicolae Ceaușescu. La scurt timp, alt avion transporta alte 10 tone de aur. Trimiterile de metal prețios în străinătate ”pentru valorificare” din perioada 1980-1981 au totalizat aproape 40 de tone de aur fin. Erau vremuri dificile, care ne-au prins cu datorii mari care trebuiau achitate. Iar Ceaușescu voia ca România să își achite toate datoriile cu orice preț. Ceea ce s-a dovedit dezastruos pentru economie.

Statutul României de membru al Fondului Monetar Internațional a influențat evoluția stocului de aur al Băncii Naționale, iar criza datoriei externe și-a pus amprenta pe cantitatea de metal prețios păstrată la Banca Națională în condițiile în care autoritățile de la București au încercat să acopere deficitele balanței de plăți și prin vânzări substanțiale de aur.

În perioada 1979-1982 economia mondială s-a confruntat cu mai multe șocuri, ale căror efecte (cumulate cu slăbiciunile economiilor țărilor în curs de dezvoltare) au determinat declanșarea unei crize financiare de mari proporții, care a afectat mai întâi țările din Europa de Est.